Pantoum
Écoutant ma pensée, j'essaie de me distraire
En ce jour de printemps venteux et tristounet.
Mon âme cependant n'en est pas chagrinée.
J'apprécie pleinement le choix de ne rien faire.
En ce jour de printemps venteux et tristounet,
Je n'ai aucune envie plaisante à satisfaire,
J'apprécie pleinement le choix de ne rien faire.
Je me tiens immobile et sans lever le nez.
Je n'ai aucune envie plaisante à satisfaire.
Le ciel est devenu espace abandonné.
Je me tiens immobile et sans lever le nez,
Ma pensée entretient mon âme solitaire.
Le ciel est devenu espace abandonné
L'absence de soleil sera certes éphémère,
Ma pensée entretient mon âme solitaire,
Ranime des instants qui la laissent étonnée.
14 mai 2009
Suzanne Walther-Siksou
(Canada)
În aºteptarea de emoþii
(pantum)
Dându-i inimii-ascultare, încerc nu mai ce-i plãcut
Îtr-o zi de primãvarã când e trist ºi vântul bate;
Sufletul meu nu e totuº i dintre cele întristate;
Îmi surâde perspectiva timpului voit pierdut.
Într-o zi de primãvarã, când e trist ºi vântul bate
Nu am nici un chef de glumã ce s-ar vrea satisfãcut.
Îmi surâde perspectiva timpului voit pierdut.
În totalã indolenþã zãbovesc pe sãturate.
Nu am nici un chef de glumã ce s-ar vrea satisfãcut.
Ceru-ºi etaleazã liber vasta lui pustietate.
În totalã indolenþã zãbovesc pe sãturate.
Solitar î mi este gândul ca ºi sufletul tãcut.
Ceru-ºi etaleazã liber vasta lui pustietate.
Peste soare într-o clipã norii grei vor fi trecut.
Solitar îmi este gândul ca ºi sufletul tã cut,
Însã sper cã amândouã îmi vor fi reanimate !
În romane te de Ion Rosioru
Commentaires